Educația cu blândețe

Despre educația cu blândețe

Educația cu blândețe reprezintă un stil de parenting bazat pe empatie, înțelegere si respect reciproc, care se focusează pe stabilirea unei relații de colaborare între părinte și copil. Părinții practică empatia, respectul, înțelegerea și stabilirea limitelor sănătoase (clare) cu copiii lor. Prin consistență și compasiune, părinții lucrează împreună pentru a încuraja copiii să devină conștienți de sine și să se exprime în societate.

Educația cu blândețe încurajează părinții să-și crească copiii fără rușine, învinovățire și pedeapsă. Acest stil de parenting se centrează în jurul cooperării între părinți și copii. În timp ce practică educația cu blândețe, părinții sunt exemple si ghizi ce îi ajută pe copii să navigheze în lume.

Cele patru elemente ale educației cu blândețe

1. 1. Empatia: Empatia este crucială pentru dezvoltarea copiilor, deoarece susține independenta și creșterea lor emoțională, cognitivă și fizică. Părinții blânzi oferă un exemplu important prin modelarea compasiunii în interacțiunile de zi cu zi. Copiii învață empatia observând și copiind comportamentul părinților față de ei și față de alții. În plus, oferirea constantă de amabilitate dezvoltă stima de sine a copilului, deoarece respectă și validează sentimentele și experiențele lor.
   2. Înțelegerea emoțiilor: Practicarea educației cu blândețe de către părinți, creează spațiul necesar ce le permite copiilor sa devină conștienți și să își înțeleagă emoțiile, stările si comportamentele. De exemplu, dacă un copil aruncă lucruri atunci când este supărat, părinții nu îl opresc/nu ii distrag atenția, ci îi creează un loc sigur pentru a explora aceste emoții. Emoțiile sunt bune si trecerea ghidată a copiilor prin fiecare stare este de asemenea benefică. Este important totuși ca părinții sa cunoască etapele procesul de dezvoltare al copilului și limitele vârstei.
   3. Limite sănătoase, puse cu blândețe: Este absolut esențială stabilirea de limite sănătoase, clare/ferme, deoarece acestea creează așteptări pentru copii. Stabilirea limitelor (si consecințele încălcării lor) creează cadrul prin care se susține consistența si perseverenta. De exemplu, pentru regula “nu aruncam cu lucruri in ceilalți”, regulă stabilită de părinte împreună cu copilul, atât părinții, cât și copiii știu care sunt așteptările și, in cazul nerespectării, consecințele.
   4. Respectul: Respectul este necesar pentru orice relație părinte-copil și joacă un rol în construirea unei legături sigure între părinte și copil. Educația cu blândețe se concentrează pe respectarea sentimentelor copilului pentru a învăța empatia și reciprocitatea. Copiii învață din mediul înconjurător, modelarea comportamentelor respectuoase, cum ar fi amabilitatea și politețea – acestea creează așteptarea că respectul este o prioritate. Pe măsură ce copiii cresc, vor dezvolta relații respectuoase si de încredere.

Educația cu blândețe versus alte stiluri de parenting

Există numeroase stiluri de parenting, dar experții au identificat patru stiluri principale: autoritară, absolutistă, permisivă și neimplicată. Aceste abordări diferă în ceea ce privește abordările si așteptările părinților in ceea ce privește educarea copiilor.

Stilul autoritar (cel mai întâlnit in trecut): Părinții autoritari stabilesc reguli și așteptări clare, pe care le impun prin disciplină si disciplinare, însă rămân receptivi la nevoile copiilor lor.
Educația cu blândețe pune accent pe empatie și înțelegere, nu încurajează pedeapsa sau disciplinarea.

Stilul permisiv (cel mai întâlnit in zilele noastre): Părinții permisivi sunt foarte indulgenți cu regulile și limitele, permițând adesea copilului să facă (sau sa obțină, sub o forma sau alta) orice doresc.
Parentingul cu blândețe încurajează copiii să exploreze și să-și dezvolte individualitatea, dar acordă prioritate siguranței prin stabilirea de limite clare și așteptări.

Stilul absolutist (din fericire, tot mai rar întâlnit): Acest stil de parenting este foarte strict și se concentrează pe obediență, fără a pune prea multe întrebări. Parentingul cu blândețe este exact opusul părinților autoritari, deoarece încurajează autonomia, independența și autoexprimarea copilului.

Beneficiile educației cu blândețe

Educația cu blândețe oferă un mediu în care copiii pot înțelege impactul comportamentelor lor asupra celor din jur, modul în care ceilalți reacționează și cum pot ei înșiși să răspundă la comportamentul celorlalți. Această abordare aduce beneficii nu doar părinților, ci mai ales copiilor, deoarece încurajează colaborarea și dezvoltarea lor într-un mod cooperativ, de echipă. Pe măsură ce copiii cresc, devin tot mai conștienți de cum acțiunile lor pot genera rezultate sau ii pot afecta pe cei din jur.

Iată câteva beneficii ale educației cu blândețe:

1. 1. Reducerea anxietății in perioada copilăriei: Educația cu blândețe reduce probabilitatea ca un copil să experimenteze anxietatea in perioada copilăriei și ulterior anxietate socială.
   2. Îmbunătățirea legăturii părinte-copil: Părinții construiesc o legătură puternică cu copiii și sunt atenți la ceea ce li se întâmplă acestora. Crearea acestei relații pozitive poate ajuta copiii să dezvolte relații sănătoase cu alții. Știind astfel cum arată o relație sănătoasă îi poate învăța și când si cum să se îndepărteze de una nesănătoasă.
   3. Reducerea furiei din perioada copilărie: Educația cu blândețe creează un mediu familial lipsit de învinovățire și pedeapsă. Mânia si furia acoperă adesea emoții mai vulnerabile precum rușinea, frica și stima de sine scăzută. Un stil de educație cu blândețe onorează aceste emoții, ceea ce contribuie la reducerea problemelor de furie la copii.
   4. Abilități sociale pozitive: Învațarea empatiei, respectului față de ceilalți, a limitelor și a înțelegerii din partea părinților este esențială. Copiii mici pot dezvolta aceste abilități și pot învăța cum să interacționeze cu ceilalți atunci când sunt sprijiniți.
   5. Poate fi folosit ca un instrument de motivație: Părinții pot folosi tehnici de educație cu blândețe pentru a motiva copiii să abordeze situațiile diferit. Dacă un copil are probleme cu furia, un părinte blând se concentrează pe înțelegerea motivelor pentru care copilul lor are dificultăți. Aceasta le permite să îi învețe pe copii cum să gestioneze sentimentele negative într-un mod pozitiv.
   6. Creșterea vocabularului emoțional: Copiii învață emoții de bază, cum ar fi fericirea, tristețea și furia, într-o vârstă fragedă. Educația cu blândețe oferă spațiu pentru a explora alte sentimente și modul în care acestea interacționează. Pe măsură ce copiii experimentează emoții noi, ei vor ști deja cum să le gestioneze. Prezenta si implicarea emoțională a părinților este esențială pentru dezvoltarea pozitivă a copiilor.

Posibile dezavantaje ale educației cu blândețe

La fel ca orice tehnică de parenting, educația cu blândețe poate avea unele dezavantaje. Părinții ar trebui să ia în considerare răbdarea, perseverența și mai ales timpul necesar pentru a pune în practică această abordare înainte de a o adopta. De asemenea, ar trebui să identifice factorii restrictivi, cum ar fi separarea părinților și alte provocări familiale.

Provocări si “dezavantaje” in ceea ce privește educația cu blândețe:

1. 1. Poate consuma timp: Educația cu blândețe necesită ca părinții să fie activi și prezenți pentru a-și sprijini copiii. Părinții pot avea responsabilități care reduc timpul pe care îl au pentru a se concentra asupra educației în mod constant.
   2. Stabilirea limitelor poate fi dificilă: Unii părinți pot avea dificultăți în stabilirea limitelor cu copiii și cu alții. Stabilirea regulilor și a consecințelor necesită practică și evaluare constantă.
   3. Să rupi modelele parentale poate fi dificil: Mulți părinți învață/copiază stilul de parenting din copilăria lor și ruperea acestor modele poate fi dificilă. Părinții trebuie să evalueze și să proceseze experiența lor din copilărie înainte de a deveni părinți blânzi eficienți.
   4. Acest stil poate părea prea puțin structurat: Colaborarea cu copiii poate schimba dinamica familiei, deoarece copiii și părinții devin parteneri. Unii oameni pot presupune că o relație mutuală părinte-copil îi poate face să pară mai mult “prieteni” decât părinți.
   5. Părinții au nevoie de răbdare pentru a-l face să funcționeze: Educația cu blândețe cere părinților să aibă răbdare. Multa răbdare, mai ales la început. Practicarea răbdării de către unii părinți poate fi dificilă și poate contribui la frustrare și lipsă de motivație.

Este eficientă educația cu blândețe?

Cercetările privind educația cu blândețe sugerează că această abordare de parenting promoveaza eficient dezvoltarea pozitivă a copiilor. Mai multe studii au constatat că copiii cu “părinți blânzi” au o sănătate mentală mai bună și mai puține probleme de comportament in societate decât copiii cu părinți autoritari sau permisivi. În plus, cercetări suplimentare indică faptul că educația cu blândețe e corelata cu dezvoltarea socială și emoțională îmbunătățită a copiilor.

Încrederea în sine și în alții – element cheie în leadership

Prin prioritatea acordată empatiei, respectului și comunicării pozitive, educația cu blândețe ajuta copiii să dezvolte abilități de viață semnificative și să construiască relații puternice, bazate pe încredere, respect, toleranta – abilități esențiale pentru un viitor lider.

Cum să practicați educația cu blândețe – sfaturi pentru a avea succes

Atunci când adoptați tehnici de educație cu blândețe, consecventa și răbdarea sunt esențiale. Părinții ar trebui să se concentreze pe menținerea calmului în momentele grele, care generează frustrare.
Iată nouă sfaturi pentru practicarea educației cu blândețe:

1. 1. Rămâneți calmi: în special în momentele de stres intens. Rămânând cumpătați, părinții pot gândi cum să reacționeze în mod corespunzător și să se angajeze din nou ca îngrijitori de sprijin. Pot asculta cu atenție și înțelege mai bine comportamentul copiilor lor.
   2. Fiți consecvenți: În educația cu blândețe, consecventa în a arăta respect, înțelegere și empatie ajuta enorm procesul de colaborare părinte-copil. După stabilirea limitelor, părinții ar trebui să se asigure că acestea sunt respectate și recunoscute de întreaga familie. Acest lucru este crucial pentru succesul implementării educației cu blândețe. Consecventa înseamnă, de asemenea, ca ambii părinți să fie de acord în ceea ce privește limitele, așteptările si consecințele.
   3. Fiți pregătiți pentru neprevăzut: Pregătirea voastră, a părinților, pentru situațiile negative vă va ajuta să evitați problemele atât previzibile (tantrum), cât și neprevăzute (situații de siguranța, de exemplu).
   4. Stabiliți așteptările cu privire la cei din jur: fiind transparenți cu familia, prietenii și alții vă poate ajuta să practicați cu încredere un stil de educație cu blândețe. Explicarea tehnicilor voastre de parenting poate încuraja persoanele dragi să utilizeze aceste abilități și cu copiii voștri.
   5. Rămâneți pozitivi: o atitudine pozitivă vă va ajuta să rămâneți motivați în timpul învățării/practicării tehnicilor de educație cu blândețe. De asemenea, vă permite să reflectați asupra aspectelor în care există spațiu pentru îmbunătățire. Pozitivitatea părintească oferă un model sănătos pe care copiii îl pot adopta. Ei învață că pot încerca din nou dacă lucrurile nu merg cum se așteptau.
   6. Lucrați împreună: Indiferent de stilul de parenting, lucrul în echipă creează o senzație de sprijin în casă. Educația cu blândețe subliniază importanța de a rămâne o unitate familială colectivă, așa că crearea unei dinamici de echipă încorporează aceasta în practica de zi cu zi. Împreună, părinții și copiii pot gândi soluții posibile la diferite situații/probleme ce apar in viața de zi cu zi.
   7. Fiți un model de bunătate: Modelarea bunătății este un aspect important al educației cu blândețe. Părinții care demonstrează empatie și compasiune arată copiilor cum să abordeze propriile lor relații. Începeți prin a fi răbdători, înțelegători și sprijinitori față de copilul vostru. Copilul vostru este mai probabil să adopte aceste comportamente dacă le utilizați și voi înșivă.
   8. Încurajați orice comportament pozitiv: Concentrați-vă pe ceea ce face bine copilul vostru în loc să evidențiați greșelile. Spre exemplu, dacă copilul vostru împarte o jucărie cu un prieten sau il ajuta pe tata prin gradina, lăudați-i pentru bunătatea și generozitatea lui. Acest lucru il va ajuta copilul să se simtă bine în legătură cu ei însuși și acțiunile lui.
   9. Comentați asupra acțiunilor, nu a copilului: Puneți accent pe comportament, si nu criticați copilul ca persoană. De exemplu, daca copilul vostru lovește un alt copil, evitați să spuneți “ești rău pentru ca ai făcut un lucru rău”. Concentrați-vă pe oferirea de sugestii sănătoase, cum ar fi “Știu ca ești un copil bun, ce te-a făcut sa reacționezi așa? Ce te-a supărat? Hai sa găsim împreună o soluție pentru ca aceste lucruri sa nu se mai întâmple.” Vorbind astfel, le arătați copiilor că acțiunile lor nu îi definesc. De asemenea, îi ajută să se simtă ascultați și îi încurajează să comunice, sa lucreze împreună cu voi pentru a găsi o soluție.

Este educația cu blândețe potrivită pentru mine?

Așa cum fiecare din noi suntem unici, tot așa si principiile sau valorile noastre pot fi diferite.
De aceea e bine sa faceți o autoevaluare a stilul dvs. de parenting, a principiilor educaționale si familiale.

Aceste principii vor fi cheia evoluției copiilor…